Cred ca pentru a defini un spatiu al analizei ‘leadership’-ului modern, ne putem lua libertatea de a trasa limitele respectivului spatiu intre: ‘natural si firesc’ pe de o parte si ‘artificial’, pe de alta parte. Si ne putem intreba:’ ce e leadership-ul?’. Este o emanatie naturala, spontana, sincera si fireasca? Este masculul alfa al haitei de lupi, este persoana care se poate ridica din anonimat si poate antrena fortele maselor? Este cel care conduce un stat, o firma, o echipa sportiva? … sau …Putem vorbi despre leadership in cazul unei persoane cu functie de conducere, persoana deosebit de instruita, cu studii de specialitate. .Dar  o persoana care a lucrat si trait mai mult singura, printre carti si studii, care nu si-a ‘tras’ colegii din studentie dupa ea la furat de fructe sau la o petrecere, nu a jucat ‘leapsa’ pe echipe si nu a stiut sa imparta secrete adolescentine cu cei de langa el?
Poti sa ‘faci’ un leader dintr-un astfel de om? Are sens sa ne punem aceasta problema?
Sau, chiar, de ce nu, sa ne intrebam: ‘mai avem nevoie de leaderi? Ce fel de leaderi ne trebuie in zilele acestea?’

Studiile moderne spun ca secretul leadership-ului consta in abordari de genul:

- angajament vs subordonare (commitment vs compliance)
- problematica binelui comun vs binele propriu (gandesc pentru grup, pentru ceilalti)
- intelegerea provocarilor emergente  (dr. Dean Williams) si abordarea lor proactiva (invat mai degraba din viitorul emergent decat din trecutul care nu-mi mai ofera modele viabile) – Teoria ‘U’- dr. Otto Scharmer’
Si altele….

Un lucru pe care-l sustin insa personalitati actuale preocupate de universul ‘leadership’-ului si de drumul pe care-l va urma acest concept in urmatorii ani, ne sugereaza un lucru interesant si anume faptul ca ‘autonomia’ individului, a grupului in raport cu propria evolutie a suferit o mutatie functionala. Cu alte cuvinte, leader-ul se pregateste sa treaca de la ‘tineti-va dupa mine pentru ca numai eu stiu calea catre paradisul promis’ la ‘putem face aceste lucruri impreuna, sau le puteti face voi insiva, prin voi insiva’. Imi vine in minte obsesivul ‘Yes, we can’, repetat de atatea ori de catre Barrack Obama. Adica leadership interactiv.

Ma uit la ‘leadership’ si din alte unghi acum si merg mai departe la Daniel Pink, ce vorbeste despre trei ‘chei’ care, conform cercetarilor recente, pot mobiliza, inspira, ‘infoca’ oamenii si motiva in directia atingerii performantei. Aceste chei sunt: ‘Autonomia’ – libertatea de a fi si a crea, ‘Maiestria’ – insuflarea dorintei de a deveni mai buni si ‘Scopul’ – a da existentei noastre un sens mai inalt, a munci si actiona pentru un tel superior.

Meditez la ce spun toti acesti ‘lucratori in domeniul cunoasterii’ pe care i-am amintit mai sus si-mi spun ca universul economic a jucat poate o miza prea riscanta atunci cand a atras ‘leadership’-ul in panoplia conceptelor sale puse in slujba profitului. Poate ca ‘leadership’ nu e totusi despre bani ci e despre oameni si sufletul lor. Poate este despre societate si aspiratia omenirii catre un viitor mai bun. Nu sunt patetic, dar cred ca impulsul de a urma un leader nu se poate naste datorita unui bonus semestrial superior.

Eduard Varain

De ceva timp ma fascineaza sporturile extreme , in special cataratul si parasutismul. Am avut tentativa de a face cursuri de parasutism la Aeroclubul Romaniei, dar necesita prea mult timp si… testul fizic e prea greu pentru mine. Asa ca am ales calea usoara – saltul in tandem.

In Romania sunt 2 locuri unde poti avea acesta experienta : Tuzla si Ploiesti.  

Pentru rezervare la Tuzla trebuie sa suni cu cateva zile inainte, pentru ca spre surprinderea mea,  sunt mult “nebuni” care vor sa sara cu parasuta. So, duminica 13 septembrie ( nu e cea mai potrivita zi, nu?  ) am ajuns la aerodrom pentru a-mi indeplini si acest vis.

Pentru ca eram oarecum nervoasa, Adrian Constandache, instructor cu peste 20 de ani de experienta in parasutism, mi-a explicat cam ce urma sa se intample si ce trebuie sa fac. Asa ca fara sa mai gandesc prea mult, m-am echipat si m-am urcat in avion. Cu cat urca avionul, imi simteam inima mica dar si nivelul adrenalinei crescand. Dupa cateva minute am reusit sa ma relaxez si sa “enjoy the flight”. Peisajul e foarte frumos, ai o privire de ansamblu asupra coastei Marii Negre si statiunilor de pe litoral.

Relaxarea a durat cam 15-20 min, pana avionul a ajuns la 3100 de metri, instructorul a deschis usa si eu am privit in jos.. hmm.. Dar nu am avut prea mult timp de gandire : mi s-a zis sa ma tin de usa , sa pun picioarele pe rampa si mainile pe ham.

Senzatia in primele cateva momente “de zbor” e ……. : socul de a cadea in gol, viteza care nu te lasa sa respiri, frigul de la 3000 de m, se transforma in senzatia unica de a zbura. Caderea in sine dureaza cam 30-40 de secunde ( mie mi s-au parut 3-4 ), dupa care se deschide parasuta. Urmeaza cam 6 minute in care admiri peisajul, respiri, te bucuri de senzatii si plutesti. E superb!

Desi imi tremurau picioarele cand am atins pamantul, a fost cel mai mare nivel de adrenalina pe care l-am atins pana acum. E destul de scump intr-adevar , 150 euro + 25 filmarea, dar e ceva ce macar o data in viata merita sa incerci. Cred ca ar fi perfect pentru un teambuilding extrem .

Roxana Bicu

In weekend am fost in Poiana Brasov cu echipa de avocati de la DLA Piper . Am organizat un program de teambuilding care i-a ajutat sa se descopere si in alte circumstante decat la birou , printre dosare si deadline-uri . Activitatile au fost impartite astfel incat sa le solicite abilitatile de a muncii in echipa , de a comunica  eficient  si de a gasi solutii creative.

echipa DLA Piper

S-au descurat excelent la cautarea comorii lui Motoc prin padurile din Poiana , trecand peste fiecare proba lucrand ca o adevarata echipa. Au aratat ca au incredere in coechipieri si au urmat fiecare indiciu pana la comoara ce a incununat succesul fiecaruia , dar mai ales a intregului colectiv DLA Piper.  Dupa ce ne-am odihnit putin la masa de pranz , cele 3 echipe au trebuit sa regizeze o parodie dupa o eminsiune televizata. Bineinteles ca toata lumea s-a distrat interpretand personaje “picante” , costumati astfel incat ceilati sa le ofere unul din premiile puse la bataia.  Dupa doua ore de creatie , costumatie si regie , fiecare echipa si-a prezentat “show-ul” in fata celorlalti. S-a votat , si fiecare dintre cele 3 parodii a castigat un premiu. Ca sa sarbatorim , capitanii echipelor au preparat o budinca pe care am servit-o seara tarziu , in jurul focului de tabata. S-a cantat , s-a baut vin fiert , s-a jucat mima pana spre dimineata.

In concluzie, toata lumea a fost multumita , teambuildingul si-a atins obiectivele iar echipa DLA Piper s-a intors in Bucuresti mai unita si motivata. Le multumim ca au fost o echipa de nota 10 , au dat dovada de fairplay si buna dispozitie.

Daniela Irimia