Unul dintre punctele de plecare in abordarea invatarii la adulti este principiul conform caruia adultii accepta si invata lucruri noi doar daca inteleg ‘de ce’, pentru ca li se pare normal sa priceapa sensul si utilitatea respectivelor concepte. Este firesc, nu-i asa?

‘De ce’-ul pentru care scriu acest articol pleaca din nevoia pe care o resimt in a vorbi despre ‘traire’ in cadrul procesului de training (da, sunt trainer). Mai specific, despre ce inseamna aceasta ‘traire’ a training-ului, din perspectiva participantilor. Si ce inseamna sa intelegi aceasta unealta, ‘trairea’ si sa o folosesti corespunzator. Ce castigi daca o faci, ce pierzi daca nu o faci. Simplu.

Discutam acum ceva vreme cu un coleg trainer care a avut la un moment dat, in contextul discutiei urmatoarea remarca: ‘Avantajul lui Cutarescu nu e ca se pricepe foarte tare la training, dar omul stie sa spuna bancuri!’. Nu discut opinia colegului, dar, pentru mine, faptul ca acest Cutarescu stie sa spuna bancuri – si probabil ce bancuri si cand anume sa le spuna – e un atu important. De ce? Pentru ca omul stie sa creeze o stare. Pentru ca daca atmosfera din sala de training, starea emotionala a participantilor este una stimulativa, entuziasta, daca exista acea aura care invaluie pe toti cei aflati acolo, castigul este imens. Sansele ca trainerul sa fie acceptat la modul tacit de catre participanti, sansele ca acestia sa se deschida cursului si sa se implice la modul autentic, sansele ca ei sa fie bine ancorati in experientele traite la curs, sunt maximizate. Cursul este pentru ei si al lor, nu neaparat al trainerului.

La un ‘train the trainer’ la care am participat, trainerul, Sid Jacobson (pe care il admir extraordinar) povestea despre puterea starii emotionale in curs. Ne-a dat un exemplu trait de el, simplu si relevant: incepuse o zi de training pentru managerii unei linii aeriene internationale. In momentul intrarii lui in sala de curs a fost izbit imediat de atmosfera care plutea in aer… una grea, apasatoare. Sunt momente in care clasicul ‘Icebreaker’, destinderea atmosferei, spusul unor glume, energizarea paticipantilor, pur si simplu nu functioneaza. E nevoie de ceva mai mult. Ceea ce Sid a ales sa faca atunci a fost sa lase pe moment cursul deoparte si sa se apropie de ei, sa inteleaga care este problema lor si ‘de ce’. De fapt, participantii discutasera intre ei pana la intrarea trainerului in sala despre problemele pe care le au cu proprii copii, despre cat de greu castiga timp pentru acestia si despre frustrarile inerente. Iar Sid a alocat prima jumatate a zilei pentru a gasi solutii impreuna cu ei legate de ceea ce-i preocupa. Pentru a le castiga mai intai inimile (suna cam desuet, dar asta este) si mai apoi mintea. Respectivul training a fost un succes oricum si oamenii l-au tinut minte mult timp si l-au calificat drept unul dintre cele mai bune la care participasera. Pentru ca a fost un training pentru ei, iar trainerul a fost mai intai de toate un om care a simtit alaturi de ei. Pentru mine, exemplul lui Sid este un reper de autenticitate si respect. American style.

Voi ce credeti?

Eduard Varain

A recruta pentru o companie mica e ca si cum ai vinde un produs pentru care nu ai un brand solid in spate. Chiar daca nu pare, recrutarea si procesul de vanzare au cateva puncte in comun:

• Clientii nu stiu detalii despre produs. La fel si in cazul recrutarii, candidatii nu vor stii multe informatii despre companie, politici, etc. De cele mai multe ori, exista doar o singura intalnire – acel interviu – care poate clarifica lucrurile; de aceea prezentarea companiei, a istoriei si a planurilor de viitor, a culturii pe care o incurajeaza este o reclama aproape gratuita care poate aduce un plus pentru recrutare.
• Perceptia vanzatorului se identifica usor cu perceptia asupra produsului. Un candidat va asocia in majoritatea cazurilor imaginea companiei cu impresia recruiterului si a interviului. Un intervievator deschis, entuziast, care trateaza cu respect candidatii va transmite aceste valori candidatului ca fiind valorile companiei pe care o reprezinta.
• Vanzarea se face de fiecare data de la zero. Efortul de atragere a unui candidat care nu stie prea multe despre companie este mai mare decat in cazul unei companii cu un brand puternic de angajator. Astfel, imaginea companiei se creaza de fiecare data, cu fiecare interviu. Ca si in vanzari, daca vrei o relatie profitabila pe termen lung e nevoie de sinceritate.

Desi majoritatea articolelor trateaza felul in care trebuie sa se comporte un candidat la un interviu si cum sa se “vanda”, procesul de recrutare reprezinta o vanzare de ambele parti. Cu cat un recruiter vede procesul de recrutare si ca o vanzare, sansele de gasire si atragere a candidatului potrivit cresc.

Madalina Teodorescu

Un an nou cu planuri si obiective indraznete !