Despre negociere …
20/05/2010 - Fara comentarii
Se spune ca primele lucruri care-ti vin in minte atunci cand te gandesti la un proces, definesc pozitionarea ta fata de acel proces. De exemplu, eu daca aud ‘negociere’, ma gandesc imediat la ‘dublu-sens’. Altii se gandesc poate la ‘win-win’, la ‘confruntare’ sau la ‘cooperare’. Revenind la al meu ‘dublu-sens’, sau echivalenta castigului, ma bucura faptul ca intotdeauna intr-un training, exista acel dublu-sens. Informatii si traire de la unii la altii, sau, specific, informatie si feedback de la cursanti (in corpore) si facilitare, expertiza, feedback de la trainer.
O alta chestiune care pe mine, unul, ma preocupa este validarea conceptelor prezentate in cursul pe care urmeaza sa-l sustin. Ma refer la validarea de catre cursanti, prin prisma realitatii lor obiective. ‘Functioneaza chestiile astea si in meseria noastra?’. Intrebare legitima. Din experienta cursurilor ‘open’, stiu ca la modul real si corect, industria, domeniul, experienta cursantului s.a.m.d., fac o mare diferenta. Simple detalii pot compromite intelegerea sau acceptarea de catre cursant a conceptelor prezentate in curs. ‘Diavolul sta in detalii’, a precizat usor sarcastic Vladimir Putin atunci cand a luat cuvantul la reuniunea NATO din Bucuresti.
Acum o saptamana, la cursul de tehnici de negociere derulat pentru Medimfarm, am avut incantarea (suna desuet?) sa constat ca oamenii de-acolo aveau deja acea intuitie, acea pozitionare catre negocierea constructiva. Ca negocierea confruntativa era un concept exclus din start in ceea ce-i priveste. “Getting to YES” si ‘TIT for TAT’ erau la ele acasa in cultura acestei companii. Spre multumirea tuturor, a fost mai ales un training al confirmarilor, nu al descoperirilor de genul ‘nu stiam asta’. Motivul, cum spuneam, simpla pozitionare: una constructiva, de ‘dublu-sens’, de creativitate care sa satisfaca intr-un mod cat mai complet si echitabil interesele partilor implicare in negociere.
Edward de Bono, celebrul creator al ‘6 thinking hats’, a conturat si ‘lateral thinking’ dar si ’simplicity’. ‘Simplicity’, adica, hai sa simplificam. Sa renuntam la ‘de ce sa fie simplu, cand se poate complicat?’. Adica pragmatism in negociere, simplitate si creativitate. Einstein si al sau ‘Make things as simple as possible, but not simpler’. Iar simplitatea se poate naste atunci cand lucram in echipa. Pentru ca negocierea poate fi o munca in echipa, daca alegem sa ne pozitionam astfel. Oare nu de asta cei care stau de partea cealalta a mesei sunt numiti ‘parteneri de negociere’? Cu accent pe ‘partener’.
Eduard Varain

